musaca

Musacaua (greaca μουσακάς; romana musaca; turca musakka; slavă sudică: мусака/​musaka; armeană:Մուսակա; araba مسقعة musaqqaʿa) este un aliment prezent în special în bucătăria ţărilor din Balcani şi Orientul indepartat.

Cuvântul musaca vine din arabă şi înseamnă servit rece. În limba română a ajuns din limba Greacă. Varianta grecească a acestui fel de mâncare este dealtfel şi versiunea care s-a impus în gastronomie.

Tradiţional, musacaua este pregătită din straturi de carne tocată (sau mărunţită cu cuţitul) de miel sau orice altă carne roşie, în alternanţă cu felii de vânătă prăjită sau cartof, cu felii de tomate şi sos alb. Ingredientele se pun într-un vas adânc şi larg, se coc în cuptor şi produsul, musacaua, se serveşte bucăţi mari, permiţând să se observe alternanţa straturilor de legume şi de carne.

În versiunea turcească, musacaua nu se prezintă în straturi. Musacaua turcească este pregătită din legume fierte în aburi sau prăjite, vinete, ardei gras, rosie, ceapă, toate amestecate cu carne tocată. Este servită cu sos de iaurt şi pilaf de orez. În versiunea originală, arăbească, musacaua este un fel de mâncare servit rece, un fel de salată compusă în principal din tomate şi vinete, şi este servită la începutul mesei, ca antreu. În versiunea sa balcanică, adică în Bulgaria, România, Croaţia, Muntenegru, Serbia, Macedonia, acest fel de mâncare poate fi gătit şi cu cartofi, în loc de vinete. Sunt cunoscute şi variante în care stratul de legume este compus din dovlecei, morcovi şi cartofi.

Cu toate că are un nume arăbesc, în general este considerată un fel de mâncare de provenienţă grecească.

În varianta standard de musaca, cea care se prezintă în straturi delimitate, stratul de bază este din vinete prăjite în ulei de măsline, stratul de mijloc este compus din carne, de obicei de miel, pregătită înainte prin prăjire cu ceapa, usturoi, tomate şi ierburi aromatice (dafin, cimbru, oregano) şi alte condimente (scortisoara, nucşoară, condimente arăbeşti, piper negru), iar ultimul strat este de fapt un sos bechamel sau un alt sos pe bază de ou şi smântână – probabil sub influenţa bucătăriei Greceşti de la începutul secolului al XXlea. Cele trei straturi sunt aşezate frumos într-un vas tapetat cu unt şi pus în cuptor, pentru a se coace, până când stratul de deasupra capătă o culoare caramel, ceea ce nu durează mult pentru că celelalte două straturi au fost gătite în prealabil.

În sosul bechamel untul poate fi înlocuit cu smântână. În zona Balcanilor stratul de deasupra este în general format dintr-un sos cu ou şi smantana, îngroşat cu brânză rasă, caşcaval ras sau pesmet.

Se poate pregăti şi ca fel de mâncare de post, în întregime din legume, fără carne, ou şi lactate. Astfel, carnea poate fi înlocuită cu ciuperci sau orice altă legumă care se pretează a fi tocată mărunt şi condimentată bine, şi se pune în vasul de copt netapetat cu unt, dar între două staturi clare de legume felii, vinete sau cartof.